Oameni de la care ai ce învăţa

Dacă te uiţi cu atenţie la oamenii din jur tău şi îi şi asculţi când vorbesc, de la fiecare poţi învăţa ceva. Unii sunt buni, alţii inteligenţi, iar pe ici pe acolo câte unul e excesiv de sensibil. Imposibil să nu întâlneşti şi oameni cărora le plac lucrurile neobişnuite, care iubesc poezia, ce sunt pasionaţi de lumea florilor sau care au grija celor necăjiţi. Foarte rar, descoperi semeni de o factură mai aparte, la care numărul calităţilor trece de media cu care ne-am obişnuit. Ei merită şi mai multe laude atunci când au de luptat, din greu, pentru a răzbi în viaţă. Ioan Todeancă a fost un astfel de om. Lipsit de darul vederii, Nea Ion a avut o viaţă realmente frumoasă. S-a căsătorit cu o femeie de care a avut grijă până a trecut el însuşi în nefiinţă, cu care a avut patru copiii, de care era tare mândru. Mă uitam lung auzindu-l cât de frumos vorbea cu Claudia, fata lui, pentru care avea întotdeauna un cuvânt de laudă. A muncit, nevăzător fiind şi şi-a asigurat, financiar, o bătrâneţe pe care nu a mai apucat s-o trăiască. A „citit” enorm, cărţile audio din fonoteca personală depăşind cu mult lecturile unor intelectuali - mai mult cu ifose decât cultivaţi. Îi plăceau competiţiile în care îşi verifica agerimea minţii, avea o memorie remarcabilă (întotdeauna spunea numerele de telefon pe de rost, înainte de le găsi eu în agendă!), vorbea frumos cu toată lumea, ştia să asculte… Se tot spune că oamenii buni „se duc” primii şi aşa a făcut şi Nea Ion Todeancă. A plecat brusc din lumea asta, dintr-o existenţă care sigur i-a fost dragă, dar în care s-a consumat pentru toţi. Pentru familie, pentru prieteni pentru colegi. Până într-o noapte, când inima lui n-a mai putut să-l ducă mai departe şi s-a hotărât să „se odihnească”. Într-o lume mai bună, fără zbucium, fără răutăţi… Odihnă veşnică, acolo unde este şi să aibă răbdare să ne aştepte şi pe noi, să-i ţinem companie. Pe cât posibil, cât mai târziu cu putinţă, pentru că încă mai avem de făcut câte ceva pe Pământ. Când or fi toate puse la punct, ne-om revedea, pentru o repetiţie la taraf, pentru un nou concurs de cultură generală, pentru o excursie la munte… (Carmen MORARU)