Un blog post-mortem

Am creat acest blog pe numele celui care până duminică 22 februarie 2009 a fost printre noi un Om şi un bun coleg. Din nefericire, un stop cardiac a făcut ca astăzi el să fie pus alături de cei ce au adormit în aşteptarea veşniciei. Nea Ioan Todeancă, cum îi spuneam noi, cei mai tineri, era un om de o deosebită valoare, din toate punctele de vedere; un bun prieten şi interlocutor alături de care nu te plictiseai niciodată, cu o cultură generală vastă, talentat la muzică, poezie, teatru, literatură. Într-un cuvânt, a fost un om complet, cum rar se găsesc în România asta a noastră. De-a lungul timpului, cât a fost membru al Asociaţiei Nevăzătorilor din România Filiala Botoşani, s-a remarcat ca fiind un foarte bun activist, cu implicare în aproape toate activităţile acestei organizaţii - cu rezultate deosebite. A obţinut nenumărate locuri I pe plan local cât şi naţional la activităţile la care a participat de-a lungul anilor, fiind unul din cei ce au adus cinste şi onoare oraşului Botoşani. A fost şi el unul din cei care au făcut ca la auzul numelui oraşului nostru o ţară întreagă să ne privească cu respect şi consideraţie. A urcat de nenumărate ori pe scenele Botoşanilor dar şi pe cele din ţară, alături de prietenii şi colegii săi care au făcut şi mai fac parte din taraful de muzică populară al filialei noastre. Împreună, au adus de fiecare dată acasă laurii victoriei, de care am fost şi suntem cu toţii mândri. A participat la aproape toate concursurile literare care au fost organizate pe plan local şi de foarte multe ori s-a situat pe primul loc. A participat şi la concursuri naţionale şi de fiecare dată a făcut-o cu responsabilitate, revenind acasă cu rezultate ce ne faceau să ne bucurăm că avem un astfel de om printre noi. Era alături de filială din convingere, trăia şi simţea pentru această instituţie, o punea de multe ori înaintea propriei sale persoane şi a familiei. A fost un militant convins pentru cauza nevăzătorilor, fiind alături de ei tot timpul. Nu era zi ca el să nu treacă şi să deschidă uşa filialei, pentru a se interesa ce mai este nou. Avea relaţii extraordinare cu angajaţii acestei instituţii, ştia să se împrietenească cu aceştia, transmiţându-le şi făcându-i să simtă şi să trăiască alături de nevăzători. Astăzi, el este trecut în nefiinţă, dar va rămâne veşnic alături de instituţia nevăzătorilor din Botoşani, pentru noi cei ce am rămas să luptăm pentru identitatea nevăzătorilor într-un tot unitar dar şi pentru cei ce vor veni, pentru cei ce se vor naşte şi care se vor integra în ea. Despre un asemenea om sunt multe de spus, la superlativ şi cred că şi tu, cel ce l-ai cunoscut şi ai ajuns aici, ai un mesaj de lăsat lumii, ca ea să vadă că oamenii pot fi la fel de buni sau poate şi mai buni decât ceilalţi, chiar dacă poartă pe umerii sufletelor lor un handicap.
Cezar Vieru